Cartea Primului Nascut, Eldest - pareri generale

[black-sound]

Promiteam acum ceva vreme in urma ca dupa ce voi termina de citit Eldest (Cartea primului nascut) voi exprima si un punct de vedere oficial si public. Cum dupa lupte seculare (cel putin mie asa mi s-au parut a fi) am reusit si eu sa termin cartea imi tin promisiunea.

Mai intai vreau sa lamuresc un aspect pe care l-am dezbatut intr-o seara cu Anka dupa un episod din Bleach (of topic – am aflat ca daca nu difuzeaza in timpul saptamanii trebuie sa se opreasca la episodul 50, nu stiu ce politica a astora de la Sony – argument ce nu prea sta in picioare pentru ca Inu era in timpul saptamanii si tot l-au opri – end of topic). Si ca sa intelegeti cu totii o sa va prezint si motivul discutiei.

In luna ianuarie m-am apucat eu vitejeste de citit Eldest (e mai scurt de cat titlul in romana motiv pentru care o sa il folosesc pe cel in engleza) si pe undeva pe la inceputul lui februarie am aruncat la propriu romanul pentru ca m-a enervat cumplit un capitol, mai precis cel in are isi face aparitia Oromis si dragonul lui. M-a enervat pentru ca Paolini a impus anumite reguli la inceput (in Eragon) si acum le incalca in cel mai lejer stil. In primul volum stabileste ca mai exista 2 dragoni si inca 2 oua neciocnite. Si asta era clar si limpede pentru toata lumea acest aspect relativ important zic eu in economia intregului ciclu (hai ca am ajuns sa vorbesc prea … peste). Oricum ideea e ca odata ce ti-ai impus niste reguli ai face bine sa le respecti, mai ales atunci cand scrii fantasy, pentru ca e al naibii de usor sa cazi in capcane in domeniul asta, si asta pentru ca ai o libertate uimitoare, poti face orice, de aceea atunci cand iti pui limite ar fi bine sa le respecti.

Impresia generala e ca prima parte e interesanta, la fel si finalul, un pic cam lung mijlocul – mai ales meditatiile lui Eragon cu furnici (de altfel foarte interesante in felul lor). Si daca tot suntem la critici negative hai sa le terminam. Alta chestie care nu am inteles-o e ca desi tehnic vorbind cartea ar trebui sa fie despre Murtagh, si asta pentru ca el este “the eldest brother” el apare 3 secvente la finalul cartii. Adica nu prea vad de ce sa iti numeste o carte “Eldest” si sa hotarasti sa iti arati personajul principal abia la sfarsitul romanului - si Anka tot nu ma conving argumentele tale paralele cu HP, si asta pentru ca in POA si HBP chiar daca cele doua personaje nu sunt prezente in fapt, tot volumul se invarte in jurul lor, insa in cazul de fata volumul se invarte in jurul lectiilor lui Eragon. Asa ca inca nu inteleg alegerea titlului.

Acum ca am terminat cu criticile negative sa incepem cu cele pozitive. Partea buna e ca se cunoaste ca a crescut, nu mai sunt stangaciile din primul volum, intreaga compozitie e un pic mai eleborata – desi inca mai uimesc constructiile metaforice si inca nu isi gasesc locul in structura narativa (hai ca pana si eu m-am impresionat cu exprimare asta). Totusi eram la punctele pozitive, iar faptul ca exista o mai mare coeziune si ca nu mai apar rupturile alea stilistice care apareau in primul volum este mai mult de cat pozitiv, asta pentru ca daca evolueaza in modul in care a evoluat pana acum am mari sperante pentru Brisingr.

Si acum daca am trecut si de partea stilistica, cred ca pot sa spun ceea ce am spus si la primul volum. Imi place cum gandeste si povestea e frumoasa si in general ideea de baza e geniala in felul ei. Mai trebuie sa ma lamuresc cum e cu timpul (ca nu prea am reusit sa fac o delimitare in timp a intregului roman) insa cred ca, desi s-a lungit cu unele detalii, detaliile acelea au fost extrem de necesare pentru intreaga poveste, a lamurit multe din trecut si a facut multe conexiuni din viitor.

In principiu mi-a placut, chiar in ultimele doua saptamani am si intarziat intr-o zi la servici pentru ca dimineata nu terminasem un capitol si trebuia sa il termin, asa de tare ma prinsese. Am mari sperante pentru Brisingr.

Cum asta e o privire generala nu o sa detaliez momentant (asta si datorita faptului ca am scris un pic ca mult) cu momentele si micile amanunte care mi-au placut, mai las si pe alta data

[Anka]

Here we go again

Poate ai dreptate in privinta unor limite impuse de scriitor. Mi-ai explicat si destul in acea seara interminabila dupa episodul din Bleach si numai eu stiu cat ma luptam cu tine ca sa zic ceva.
Asadar, el spune de la inceput ca sunt atatea oua de dragon si atatia dragoni. Fii serioasa, aia e doar pentru prima carte unde nu se stiu prea multe lucruri despre realitate. In cazul de fata acest adevar a fost respectat in totalitate.

In a doua carte a aparut Oromis si dragonul lui. Poate era si normal caci trebuia sa fie un moment de suspans. Acela a fost un punct culminant. Aici din cate stiu eu adevarul despre atatia dragoni a fost oarecum inlaturat, chiar neluat in seama. Dar asta nu inseamna ca trebuie sa se faca atata taraboi pt un lucru atat de mic. Mai ales parintii lui Chris mai sunt si editori. Daca ei care au mai scos carti au lasat cartea asa, ce drept ai mai avea sa comentezi asupra acestui fapt?
Oarecum trebuie sa existe un acest punct culminant pt a-l ajuta pe Eragon sa-si inteleaga adevarata menire, sa se instruiasca. Din acest punct de vedere nu am ce reprosa.

A doua carte se numeste 'Eldest' , dar unde scrie ca trebuie neaparat sa fie despre Murtagh? eldest= cel antic, cel batran..putea fi o legatura intre viata deja antica a dragonilor cu cea a oamenilor? [hai ca acum am dat in sf]
Sau poate fi despre Murtagh...dar Delia..nu se stia ca Murtagh e fratele lui Eragon.in asta sta titlul, sa creeze o curiozitate de nestapanit. Ca de obicei asta a fost o idee de marketing foarte inspirata, caci altfel nu s-ar mai fi dezbatut.
Si Murtagh apare in ultimele capitole pt a hrani suspiciunile, pt a hrani adevarul punct culminant. E si normal atunci sa revina, cand rolul lui tocmai in asta consta: de a-si dezvalui adevarata fatada.


[deja am scris prea mult ]revin